Nicoleta Leoveanu, reprezentant Dreams Dance Craiova, ne vorbește, astăzi, despre rolul dansului în dezvoltarea copiilor și despre felul în care răbdarea, încurajarea și susținerea îi pot ajuta pe cei timizi să capete încredere în ei. Dincolo de pașii de dans și de coregrafii, ea pune accent pe emoțiile fiecărui copil, pe curajul de a se exprima și pe bucuria de a descoperi că poate mai mult decât crede. 

Reporter: Nicoleta, cum îl ajută dansul pe un copil timid să capete mai multă încredere în el?

Nicoleta Leoveanu: Eu cred că dansul îl ajută pe copil nu doar să învețe pași, ci și să se descopere, să aibă curaj și să se exprime. Încerc să fiu aproape de fiecare copil, să-l cunosc și să înțeleg ce are nevoie. Uneori, un copil nu are nevoie de mai multă tehnică, ci de încurajare, răbdare și de cineva care să creadă în el. Iar când îl văd că începe să se deschidă, să zâmbească și să danseze cu bucurie, mă bucur enorm.

Reporter: Ce faci atunci când un copil este rușinat sau îi este teamă să danseze în fața celorlalți?

Nicoleta Leoveanu: Nu-l forțez și nu-i spun că trebuie să-i treacă. Încerc să înțeleg ce simte, mă apropii de el și îi dau timp. Uneori îl las să observe, alteori dansez lângă el sau îl încurajez cu o vorbă bună. Vreau să simtă că este în siguranță și că nu trebuie să demonstreze nimic. Fiecare copil are ritmul lui și eu încerc să-l respect.

Reporter: Cum îl încurajezi pe un copil care greșește pașii sau simte că nu reușește la fel de bine ca ceilalți?

Nicoleta Leoveanu: Îi spun că e firesc să greșim și că nu trebuie să se compare cu ceilalți. Fiecare copil învață în felul lui și în ritmul lui. Încerc să-i arăt și lucrurile mici pe care le face bine, pentru că uneori tocmai ele îi dau curaj să continue. Pentru mine, e important să nu plece de la dans cu sentimentul că n-a fost suficient de bun, ci cu bucuria că a încercat și că poate să mai încerce.

Reporter: Ce rol au părinții în dezvoltarea încrederii copilului și cum îl pot susține fără să pună presiune pe el?

Nicoleta Leoveanu: Părinții au un rol foarte important. Copiii au nevoie să simtă că sunt apreciați pentru ceea ce sunt, nu doar pentru ce reușesc să facă. Îi încurajez să-i întrebe dacă s-au simțit bine, dacă le-a plăcut, ce i-a bucurat, nu doar dacă au învățat pașii sau dacă au dansat bine .Sa îi încurajeze mult! Cred că atunci când părintele și profesorul sunt de aceeași parte, copilul simte asta și capătă mai mult curaj. Susținerea înseamnă și să ai răbdare, fără comparații și fără presiunea de a fi mereu cel mai bun.

Reporter: Care este cea mai frumoasă schimbare pe care ai observat-o la un copil care a venit timid la dans și, în timp, a început să capete încredere în el?

Nicoleta Leoveanu: Cred că una dintre cele mai mari împliniri ale mele este să observ ce îi lipsește unui copil și ce are nevoie să primească pentru a deveni mai încrezător. Să văd un copil care la început stătea retras, căruia îi era teamă să încerce, iar în timp ajunge să vină cu zâmbetul pe buze, să danseze cu bucurie și să aibă curajul să se exprime.Sa vina cu idei și să se implice în coregrafii. Eu încerc să fiu aproape de copii și dincolo de dans. Mă interesează ce simt, ce îi sperie, ce îi bucură și ce îi face să se retragă. Pentru că uneori, în spatele unui copil timid, este un copil care poate foarte mult, dar care încă nu știe asta. Iar când îl văd că începe să creadă în el, că îndrăznește, că se simte bine în pielea lui, simt că am făcut ceva cu adevărat important. Pentru mine, asta e una dintre cele mai frumoase părți ale meseriei mele: să-i ajut să descopere că pot și că au în ei mult mai mult decât cred.